împotmolire sf [At: PAMFILE, AR. 105 / V: (îvp) potmolire / Pl: ~ri / E: împotmoli] 1 Înțepenire în nămol. 2 (Hdr) Proces de ridicare a fundului albiei unui curs de apă prin depuneri de aluviuni Si: înnămolire, înglodare.

ÎMPOTMOLIRE, împotmoliri, s. f. Acțiunea de a se împotmoli și rezultatul ei; înglodare, înnămolire.

ÎMPOTMOLI, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmoli. corectat(ă)

împotmoli [At: MAT. FOLC. 66 / Pzi: ~lesc / E: în- + potmol] 1-2 vtr A (se) înțepeni în nămol. 3 vr (D. un râu sau un lac) A-și micșora adâncimea prin depunerea de aluviuni pe fundul albiei Si: a (se) înnămoli, a (se) îngloda. 4 vr (Fig) A nu putea fi soluționat.

ÎMPOTMOLI, împotmolesc, vb. IV. Refl. A se înțepeni în nămol, în nisip etc.; a se îngloda, a se înnămoli. ♦ (Despre albia unei ape curgătoare) A se înnămoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat. – În + potmol.

ÎMPOTMOLI, împotmolesc, vb. IV. Refl. 1. A rămîne imobilizat în nămol (în potmol, în nisip etc.), a se înnămoli, a se îngloda. Te-mpotmoleai acolo în mlaștini Pîn’ la genunchi. TOMA, C. V. 326. După un timp, tunurile se împotmolesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 390. ◊ Fig. Ai avut curajul cel mare să pornești la defrișarea unei regiuni împotmolită în ignoranță și superstiție. C. PETRESCU, A. 401. 2. (Despre albia unei ape curgătoare, despre canale etc.) A-și micșora secțiunea de scurgere, prin depunerea materialului transportat de ape.

A ÎMPOTMOLI ~esc tranz. A face să se împotmolească. /în + podmol

A SE ÎMPOTMOLI mă ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc (în nămol, nisip, zăpadă), fără a putea să înainteze; a se înfunda. ~ în mlaștină. 2) fig. A nu putea ieși dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se îngloda. ~ în treburi. 3) (despre albia unei ape) A se îngusta din cauza aluviunilor; a se înnămoli. /în + podmol

împotmolésc și potmolésc v. tr. (d. potmol). Înomolesc. V. refl. Vaporu s’a împotmolit în nisip. V. întroĭenesc.

împotmolire s. f., g.-d. art. împotmolirii; pl. împotmoliri

împotmolire s. f., g.-d. art. împotmolirii; pl. împotmoliri

împotmolire s. f., g.-d. art. împotmolirii; pl. împotmoliri

împotmoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împotmolesc, 3 sg. se împotmolește, imperf. 1 sg. mă împotmoleam; conj. prez. 1 sg. să mă împotmolesc, 3 să se împotmolească; imper. 2 sg. afirm. împotmolește-te, ger. împotmolindu-mă

!împotmoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împotmolește, imperf. 3 sg. se împotmolea; conj. prez. 3 să se împotmolească

împotmoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împotmolesc, imperf. 3 sg. împotmolea; conj. prez. 3 sg. și pl. împotmolească

împotmoli

împotmolesc, -leam 1 imp.

ÎMPOTMOLIRE s. înglodare, înnămolire, nămolire. (~ unei căruțe în drum.)

ÎMPOTMOLIRE s. înglodare, înnămolire. (~ unei căruțe în drum.)

ÎMPOTMOLI vb. a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)

ÎMPOTMOLI vb. a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)