opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOPOȚONAT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.

ÎMPOPOȚONAT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; înzorzonat, înțoțonat. – V. împopoțona.

împopoțonat, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 421 / Pl: ~ați, ~e / E: împopoțona] (Fam) 1 Împodobit peste măsură Si: (reg) împoponat (1), împopoțat (1). 2 (Fig) Îngâmfat. 3 (Fig) Onorat pentru merite nereale. 4 (Fig) Lipsit de modestie.

ÎMPOPOȚONAT, -Ă, împopoțonați, -te, adj. Gătit cu multe podoabe; înzorzonat. Așa împopoțonate cu broboade, șaluri, rochii cîntă și joacă. SEVASTOS, N. 152. Îndată ce-am sosit aici, mi-am scos fetele la ivală... ghilosite, gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă. ALECSANDRI, T. 421.

ÎMPOPOȚONA, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec.

împopoțăna v vz împopoțona

împopoțona vtr [At: NEGRUZZI, S. III, 75 / V: ~țăna / Pzi: ~nez / E: împopoța + împopona] (Fam) 1-2 A (se) împodobi peste măsură Si: (reg) a (se) împopona (1-2), a (se) împopoța (1-2), a (se) înzorzona.

împoțona v vz împopoțona

ÎMPOPOȚONA, împopoțonez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. – Et. nec.

ÎMPOPOȚONA, împopoțonez, vb. I. Refl. A se găti, a se împodobi peste măsură (cu podoabe de prost gust); a se înzorzona. «Aia» iar s-a împopoțonat. Parcă e o pupăză. PAS, Z. I 81. Ia spune-mi, mă rog, ce te-ai împopoțonat așa? duhul ce ai ar trebui să-ți arăte că nu te prinde. NEGRUZZI, S. III 75. ◊ Tranz. Oamenii întind darurile pe amînă (= în mîini) ș-apoi împopoțonează pe fiecare cu darul lui. SEVASTOS, N. 303.

A ÎMPOPOȚONA ~ez tranz. (mai ales persoane) A găti cu prea multe podoabe (de prost gust); a înzestra cu zorzoane; a înzorzona. /Orig. nec.

împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută].

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împopoțona (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. împopoțonez, 3 împopoțonează; conj. prez. 1 sg. să împopoțonez, 3 să împopoțoneze

împopoțona (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 împopoțonează

împopoțona vb., ind. prez. 1 sg. împopoțonez, 3 sg. și pl. împopoțonează

împopoțonez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPOPOȚONAT adj. înzorzonat, (pop.) împoponat, împopoțat, înțoțonat, zorzonat, (reg.) țifrășit. (~ ca o paparudă.)

ÎMPOPOȚONAT adj. înzorzonat, (pop.) împoponat, împopoțat, înțoțonat, zorzonat, (reg.) țifrășit. (~ ca o paparudă.)

ÎMPOPOȚONA vb. a (se) înzorzona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înțoțona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)

ÎMPOPOȚONA vb. a (se) înzorzona, (pop.) a (se) împopona, a (se) înțoțona, a (se) zorzona. (S-a ~ ca o paparudă.)

Intrare: împopoțonat
împopoțonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împopoțonat
  • ‑mpopoțonat
  • împopoțonatul
  • împopoțonatu‑
  • ‑mpopoțonatul
  • ‑mpopoțonatu‑
  • împopoțonată
  • ‑mpopoțonată
  • împopoțonata
  • ‑mpopoțonata
plural
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
  • împopoțonații
  • ‑mpopoțonații
  • împopoțonate
  • ‑mpopoțonate
  • împopoțonatele
  • ‑mpopoțonatele
genitiv-dativ singular
  • împopoțonat
  • ‑mpopoțonat
  • împopoțonatului
  • ‑mpopoțonatului
  • împopoțonate
  • ‑mpopoțonate
  • împopoțonatei
  • ‑mpopoțonatei
plural
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
  • împopoțonaților
  • ‑mpopoțonaților
  • împopoțonate
  • ‑mpopoțonate
  • împopoțonatelor
  • ‑mpopoțonatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împopoțona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împopoțona
  • ‑mpopoțona
  • împopoțonare
  • ‑mpopoțonare
  • împopoțonat
  • ‑mpopoțonat
  • împopoțonatu‑
  • ‑mpopoțonatu‑
  • împopoțonând
  • ‑mpopoțonând
  • împopoțonându‑
  • ‑mpopoțonându‑
 singular plural
  • împopoțonează
  • ‑mpopoțonează
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împopoțonez
  • ‑mpopoțonez
 (să)
  • împopoțonez
  • ‑mpopoțonez
  • împopoțonam
  • ‑mpopoțonam
  • împopoțonai
  • ‑mpopoțonai
  • împopoțonasem
  • ‑mpopoțonasem
a II-a (tu)
  • împopoțonezi
  • ‑mpopoțonezi
 (să)
  • împopoțonezi
  • ‑mpopoțonezi
  • împopoțonai
  • ‑mpopoțonai
  • împopoțonași
  • ‑mpopoțonași
  • împopoțonaseși
  • ‑mpopoțonaseși
a III-a (el, ea)
  • împopoțonează
  • ‑mpopoțonează
 (să)
  • împopoțoneze
  • ‑mpopoțoneze
  • împopoțona
  • ‑mpopoțona
  • împopoțonă
  • ‑mpopoțonă
  • împopoțonase
  • ‑mpopoțonase
plural I (noi)
  • împopoțonăm
  • ‑mpopoțonăm
 (să)
  • împopoțonăm
  • ‑mpopoțonăm
  • împopoțonam
  • ‑mpopoțonam
  • împopoțonarăm
  • ‑mpopoțonarăm
  • împopoțonaserăm
  • ‑mpopoțonaserăm
  • împopoțonasem
  • ‑mpopoțonasem
a II-a (voi)
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
 (să)
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
  • împopoțonați
  • ‑mpopoțonați
  • împopoțonarăți
  • ‑mpopoțonarăți
  • împopoțonaserăți
  • ‑mpopoțonaserăți
  • împopoțonaseți
  • ‑mpopoțonaseți
a III-a (ei, ele)
  • împopoțonează
  • ‑mpopoțonează
 (să)
  • împopoțoneze
  • ‑mpopoțoneze
  • împopoțonau
  • ‑mpopoțonau
  • împopoțonară
  • ‑mpopoțonară
  • împopoțonaseră
  • ‑mpopoțonaseră
împopoțăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împoțona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împopoțonat, împopoțonatăadjectiv

  • 1. Împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zorzonat împoponat împopoțat înzorzonat înțoțonat țifrășit
    • format_quote Așa împopoțonate cu broboade, șaluri, rochii cîntă și joacă. SEVASTOS, N. 152. DLRLC
    • format_quote Îndată ce-am sosit aici, mi-am scos fetele la ivală... ghilosite, gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă. ALECSANDRI, T. 421. DLRLC
etimologie:
  • vezi împopoțona DEX '98 DEX '09

împopoțona, împopoțonezverb

  • 1. familiar A (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: găti zorzona împopona împopoța înzorzona înțoțona
    • format_quote «Aia» iar s-a împopoțonat. Parcă e o pupăză. PAS, Z. I 81. DLRLC
    • format_quote Ia spune-mi, mă rog, ce te-ai împopoțonat așa? duhul ce ai ar trebui să-ți arăte că nu te prinde. NEGRUZZI, S. III 75. DLRLC
    • format_quote Oamenii întind darurile pe amînă (= în mâini) ș-apoi împopoțonează pe fiecare cu darul lui. SEVASTOS, N. 303. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.