10 definiții pentru împărăți
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
împărăți vi [At: PSALT. 86/12 / Pzi: ~țesc / E: împărat] 1 (Rar) A face pe cineva împărat. 2 A stăpâni o țară în calitate de împărat. 3 (Pex; pop) A guverna. 4 A trăi bine. 5 (Înv) A fi împărat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Popular și arhaizant). A conduce o țară în calitate de împărat; a stăpîni; a domni. Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220. Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222. ◊ Fig. Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67. Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMPĂRĂȚI ~esc intranz. pop. A conduce în calitate de împărat; a domni. /Din împărat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împărăți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, 3 sg. împărățește, imperf. 1 împărățeam; conj. prez. 1 sg. să împărățesc, 3 să împărățească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împărăți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, imperf. 3 sg. împărățea; conj. prez. 3 să împărățească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împărăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, imperf. 3 sg. împărățea; conj. prez. 3 sg. și pl. împărățească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împărăți, împărățescverb
-
- Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220. DLRLC
- Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222. DLRLC
- Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67. DLRLC
- Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140. DLRLC
- Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
-
etimologie:
- împărat DEX '09 DEX '98