2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBUJORAT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
ÎMBUJORAT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbujorat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~boj~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbujora] 1 Care se face roșu ca bujorul (1) Si: rumen. 2 (Spc; d. obrajii cuiva) Aprinși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUJORAT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane, uneori determinat prin «la față», «la chip») Roșu ca bujorul; înroșit, aprins. Se pleca și culegea flori. Le apropia de gură, își mîngîia obrazul îmbujorat cu ele. SADOVEANU, O. VIII 13. Lia a sărit voioasă în picioare, cu obrajii îmbujorați. C. PETRESCU, S. 164. Peste cîteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. REBREANU, R. II 65. Cu fața-mbujorată, A răsărit dintr-un tufiș Și rîde-acum mirată. COȘBUC, P. I 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbujorat a. rumen ca un bujor: față îmbujorată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUJORA, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUJORA, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bușora v vz îmbujora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbojora v vz îmbujora
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbojorat, ~ă a vz îmbujorat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbujora [At: MARIAN, D. 33 / V: ~boj~ / Pzi: ~rez / E: în- + bujor] 1 vr (D. obraji) A se înroși, a se aprinde ca un bujor (1). 2 vr (D. oameni) A se înroși la față. 3 vtf (Rar) A face să se înroșească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUJORA vb. I v. îmbujora.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUJORA, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji, p. ext. despre persoane, uneori determinat prin «la față») A se face roșu ca bujorul, a se aprinde la față, a se înroși, a se rumeni. Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87. Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83. Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221. – Variantă: bujora vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMBUJORA ~ez tranz. A face să se îmbujoreze; a rumeni. /în + bujor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎMBUJORA mă ~ez intranz. (mai ales despre față, obraji) A se înroși ușor (ca bujorul); a se rumeni. /în + bujor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbojoréz, V. îmbuj-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbujoréz v. tr. Fac roș ca bujoru: frigu îĭ îmbujorase fața. – Și îmboj- (est).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbujora (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îmbujorez, 3 se îmbujorează; conj. prez. 1 sg. să mă îmbujorez, 3 să se îmbujoreze; imper. 2 sg. afirm. îmbujorează-te; ger. îmbujorându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbujora (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujorează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbujora vb., ind. prez. 1 sg. îmbujorez, 3 sg. și pl. îmbujorează; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbujoreze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBUJORAT adj. împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~ți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUJORAT adj. împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUJORA vb. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUJORA vb. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îmbujorat, îmbujoratăadjectiv
- 1. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se pleca și culegea flori. Le apropia de gură, își mîngîia obrazul îmbujorat cu ele. SADOVEANU, O. VIII 13. DLRLC
- Lia a sărit voioasă în picioare, cu obrajii îmbujorați. C. PETRESCU, S. 164. DLRLC
- Peste cîteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. REBREANU, R. II 65. DLRLC
- Cu fața-mbujorată, A răsărit dintr-un tufiș Și rîde-acum mirată. COȘBUC, P. I 107. DLRLC
-
etimologie:
- îmbujora DEX '98 DEX '09
îmbujora, îmbujorezverb
- 1. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87. DLRLC
- Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83. DLRLC
- Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221. DLRLC
- 1.1. A face să se înroșească. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- În + bujor DEX '98 DEX '09