5 definiții pentru îmbietură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBIETURĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.

ÎMBIETURĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.

îmbietu sf [At: SBIERA, P. 252 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-e~ / Pl: ~ri / E: îmbia + tură] 1-3 (Pfm; rar) Îmbiere (1-3).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbietu (rar) (desp. -bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbieturii; pl. îmbieturi

îmbietu (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbieturii; pl. îmbieturi

îmbietu s. f. (sil. -bi-e-), g.-d. art. îmbieturii; pl. îmbieturi

Intrare: îmbietură
îmbietură substantiv feminin
  • silabație: îm-bi-e- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbietu
  • ‑mbietu
  • îmbietura
  • ‑mbietura
plural
  • îmbieturi
  • ‑mbieturi
  • îmbieturile
  • ‑mbieturile
genitiv-dativ singular
  • îmbieturi
  • ‑mbieturi
  • îmbieturii
  • ‑mbieturii
plural
  • îmbieturi
  • ‑mbieturi
  • îmbieturilor
  • ‑mbieturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbietu, îmbieturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Îmbia + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.