opțiuni
  • info

11 definiții pentru îmbălătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂLĂTURĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.

ÎMBĂLĂTURĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ Fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.

îmbălătură sf [At: MOXA, 363/17 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmbăla + -(ă)tură] 1 (Pop; ccr) Urmă de salivă. 2 (Pop; ccr) Ceea ce este încărcat de bale. 3-5 Îmbălare (1-3). 6 (Înv; fig) Calomnie. 7 (Înv; fig) Insultă. 8 (Înv; fig) Înjurătură. 9 Îmbălare (7).

ÎMBĂLĂTURĂ, îmbălături, s. f. Faptul de a fi ud de salivă; urmă, pată lăsată de ceva îmbălat. Moșul Chiril scoase de sub curea o carte cu marginile mîncate de îmbălătura degetelor. CAMILAR, N. II 371.

îmbălătúră f., pl. ĭ. Fig. Lucru îmbălat (ocară, insultă, mincĭună).

îmbălături f. pl. pornografii (CAR.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbălătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălăturii; pl. îmbălături

îmbălătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. îmbălăturii; pl. îmbălături

îmbălătură s. f., g.-d. art. îmbălăturii; pl. îmbălături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂLĂTURĂ s. v. înjurătură.

îmbălătură s. v. ÎNJURĂTURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbălătură, s.f. – 1. Plin de bale; îmbălat, spurcat (Iuga, 2008). 2. Înjurătură. – Din îmbăla (în- + bale) + suf. -ătură (DEX, MDA).

Intrare: îmbălătură
îmbălătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălătură
  • ‑mbălătură
  • îmbălătura
  • ‑mbălătura
plural
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturile
  • ‑mbălăturile
genitiv-dativ singular
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturii
  • ‑mbălăturii
plural
  • îmbălături
  • ‑mbălături
  • îmbălăturilor
  • ‑mbălăturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbălătură, îmbălăturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moșul Chiril scoase de sub curea o carte cu marginile mîncate de îmbălătura degetelor. CAMILAR, N. II 371. DLRLC
etimologie:
  • Îmbăla + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.