CONEXIÚNE, conexiuni, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate. ♢ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de Joseph, 22 May 2004 | Greșeală de tipar

CONEXIÚNE s. 1. v. relație. 2. (FIZIOL.) conexiune inversă = feedback, retroacțiune, aferentație inversă. 3. v. conectare.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

conexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. conexiúnii; pl. conexiúni
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CONEXIÚN//E ~i f. 1) Reuniune de obiecte sau de fenomene de aceeași natură; alăturare de elemente apropiate. 2) fiz. Legătură între conducte electrice. [G.-D. conexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. connexion, lat. connexio, ~onis
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

CONEXIÚNE s.f. 1. Legătură, înlănțuire; raport, relație; condiționare reciprocă și interacțiune a obiectelor și a fenomenelor; conexitate. ♢ Conexiune inversă = reacțiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 29 Dec 2004 | Greșeală de tipar

CONEXIÚNE s. f. 1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație. o (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback. 2. legătură între două sau mai multe conductoare electrice. 3. conectare. (< fr. connexion, lat. conexio)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar