APRIÁT, -Ă, apriați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Care este limpede, clar, lămurit (ca înțeles); precis. [Pr.: -pri-at] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 9 Mar 2004 | Greșeală de tipar

APRIÁT adj. v. distinct, evident, inteligibil, net, precis.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

APRIÁT adj., adv. v. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

apriát adj. m. (sil. -pri-at), pl. apriáți; f. sg. apriátă, pl. apriáte
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

apriát adv. – Limpede, clar, lămurit. Origine necunoscută. Sensul este cel al lat. aperte. Nu apare în texte anterioare sfîrșitului sec. XVIII, și DAR pare a-l considera creație artificială a școlii latiniste, în acest caz nu este clar pe baza cărui model s-a format. S-a adus în discuție it. aprire, cu suf. -at de la curat, adevărat (Iordan, Arhiva, XXX, 221; REW 515; Scriban); este însă greu de crezut că latiniștii ardeleni care erau buni cunoscători ai it., ar fi format un part. apriat de la un vb. al cărui part. it. este aperto, și care corespunde rom. descoperit. Körting 723 se gîndea la lat. *apertatus, fiind combătut de Densusianu, Rom., XXXIII, 274. Mai curînd amintește de it. pria, lat. prius „înainte”; însă der. nu este clară. Löwe 25 propunea bg. na priat, dar cuvîntul nu ne este cunoscut. Totuși, originea sl. nu trebuie înlăturată.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 21 May 2006 | Greșeală de tipar