3 definiții pentru ștrăpățuit
Explicative DEX
ștrăpățuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: ștrăpățui] (Mun) 1 Muncă. 2 Osteneală. 3 Alergătură (6). 4 Hărțuială (3).
ștrăpățuit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: ștrăpățui] (Mun; d. oameni) 1 Care este istovit Si: obosit, vlăguit. 2 Hărțuit2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ștrăpățuit, -ă, adj. (reg.) obosit, istovit, vlăguit; hărțuit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștrăpățuit
ștrăpățuit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)