2 definiții pentru ștricuire
Sinonime
ȘTRICUI vb. v. anula, elimina, înlătura, scoate, suprima, șterge, tăia.
Arhaisme și regionalisme
ștricui, ștricuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre cai) a se lovi, în mers, cu un picior de altul. 2. (despre oameni) a suprima, a elimina un cuvânt, un fragment dintr-un text; a șterge.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștricuire
ștricuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ștricuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)