2 definiții pentru șpronțuire
Explicative DEX
șpronțui vt [At: ARVINTE, TERM. 78 / V: (reg) sp~, ~răn~ / Pzi: ~esc / E: șpronț + -ui] (Buc; Mar; c. i. bușteni) A șpronța (1).
Arhaisme și regionalisme
șpronțui, șpronțuiesc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șpronțuire
șpronțuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||