opțiuni
  • info

13 definiții pentru învinovăți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

învinovăți [At: BELDIMAN, O. 24/11 / Pzi: ~țesc / E: în- + vinovat] 1-2 vtr A (se) considera vinovat Si: a (se) învinui (1-2). 3-4 vtr A (se) declara vinovat Si: a (se) acuza, a (se) învinui (3-4). 5 vr (Înv; nob) A se face vinovat, meritând să fie condamnat.

ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. A considera sau a declara (pe cineva) vinovat; a învinui, a acuza. Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. ◊ Refl. Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.

A ÎNVINOVĂȚI ~esc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat

învinovățì v. a (se) face vinovat.

învinovățésc v. tr. (d. vinovat). Acuz, învinuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învinovăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățesc, 3 sg. învinovățește, imperf. 1 învinovățeam; conj. prez. 1 sg. să învinovățesc, 3 să învinovățească

învinovăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățesc, imperf. 3 sg. învinovățea; conj. prez. 3 să învinovățească

învinovăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățesc, imperf. 3 sg. învinovățea; conj. prez. 3 sg. și pl. învinovățească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVINOVĂȚI vb. v. acuza.

ÎNVINOVĂȚI vb. a (se) acuza, a (se) învinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.)

A (se) învinovăți ≠ a (se) justifica

A învinovăți ≠ a dezvinovăți

Intrare: învinovăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învinovăți
  • ‑nvinovăți
  • învinovățire
  • ‑nvinovățire
  • învinovățit
  • ‑nvinovățit
  • învinovățitu‑
  • ‑nvinovățitu‑
  • învinovățind
  • ‑nvinovățind
  • învinovățindu‑
  • ‑nvinovățindu‑
 singular plural
  • învinovățește
  • ‑nvinovățește
  • învinovățiți
  • ‑nvinovățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învinovățesc
  • ‑nvinovățesc
 (să)
  • învinovățesc
  • ‑nvinovățesc
  • învinovățeam
  • ‑nvinovățeam
  • învinovății
  • ‑nvinovății
  • învinovățisem
  • ‑nvinovățisem
a II-a (tu)
  • învinovățești
  • ‑nvinovățești
 (să)
  • învinovățești
  • ‑nvinovățești
  • învinovățeai
  • ‑nvinovățeai
  • învinovățiși
  • ‑nvinovățiși
  • învinovățiseși
  • ‑nvinovățiseși
a III-a (el, ea)
  • învinovățește
  • ‑nvinovățește
 (să)
  • învinovățească
  • ‑nvinovățească
  • învinovățea
  • ‑nvinovățea
  • învinovăți
  • ‑nvinovăți
  • învinovățise
  • ‑nvinovățise
plural I (noi)
  • învinovățim
  • ‑nvinovățim
 (să)
  • învinovățim
  • ‑nvinovățim
  • învinovățeam
  • ‑nvinovățeam
  • învinovățirăm
  • ‑nvinovățirăm
  • învinovățiserăm
  • ‑nvinovățiserăm
  • învinovățisem
  • ‑nvinovățisem
a II-a (voi)
  • învinovățiți
  • ‑nvinovățiți
 (să)
  • învinovățiți
  • ‑nvinovățiți
  • învinovățeați
  • ‑nvinovățeați
  • învinovățirăți
  • ‑nvinovățirăți
  • învinovățiserăți
  • ‑nvinovățiserăți
  • învinovățiseți
  • ‑nvinovățiseți
a III-a (ei, ele)
  • învinovățesc
  • ‑nvinovățesc
 (să)
  • învinovățească
  • ‑nvinovățească
  • învinovățeau
  • ‑nvinovățeau
  • învinovățiră
  • ‑nvinovățiră
  • învinovățiseră
  • ‑nvinovățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învinovăți, învinovățescverb

  • 1. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acuza învinui antonime: dezvinovăți justifica
    • format_quote Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. DLRLC
    • format_quote Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
    • format_quote Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. DLRLC
    • format_quote Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219. DLRLC
etimologie:
  • În + vinovat DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.