10 definiții pentru îndosit

Explicative DEX

ÎNDOSI, îndosesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) dosi. – În + dosi.

ÎNDOSI, îndosesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) dosi. – În + dosi.

îndosi vtr [At: DA ms / Pzi: ~sesc / E: în- + dosi] (Înv) 1-2 A (se) dosi.

DOSI, dosesc, vb. IV. Tranz. 1. A sustrage vederii altora; a ascunde. Ulciorul plin, unde să-l pot eu dosi? COȘBUC, P. I 210. I-au plesnit prin minte ca să aducă pe-ascuns mulți ostași în curte și să-i dosească undeva în tindă. SBIERA, P. 121. ◊ Refl. Sentinelele romîne, care se dosiseră bine dincoace, ieșiră în lumină. SADOVEANU, O. VI 47. Era bucuros cînd se putea dosi... în lanuri de popușoi. POPA, V. 68. Luntrea... Cînd la umbră se dosește, cînd s-arată la lumină. ALECSANDRI, P. A. 127. (Fig.) Defecturile tale, sub strămoșeasca umbră, De-ai fi în orice treaptă, nu pot să se dosească. NEGRUZZI, S. II 196. 2. A lua ce nu-ți aparține și a ascunde; a șterpeli. E o cupă dosită din palatul Gualatema. CAMIL PETRESCU, T. III 337. Cărțile... le dosea din biblioteca tatălui său. MACEDONSKI, O. III 28. Foicică trei lalele, D-alelei, fecior de lele, Nu dosi dîntr-ale mele. TEODORESCU, P. P. 642. 3. (Rar, în expr.) A o dosi = a fugi, a o lua la fugă; a da dos la față, v. dos. De groaza lui dușmanii au dosit-o ca mișei. MACEDONSKI, O. I 84. – Variantă: îndosi (CONTEMPORANUL, I 457, CREANGĂ, A. 55) vb. IV.

ÎNDOSI vb. IV v. dosi.

A ÎNDOSI ~esc tranz. v. A DOSI. /în + dosi

îndosì v. Mold. a (se) ascunde: îndosise pielea cea de urs CR. [Lit. a pune în dos].

dosésc și îndosésc v. tr. (d. dos). Ascund: leg pupăza și o îndosesc de mama (Cr.). V. intr. (Vechĭ). Mă ascund. V. refl. Mă ascund.

îndosésc, V. dosesc.

Ortografice DOOM

îndosi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndosesc, imperf. 3 sg. îndosea; conj. prez. 3 îndosească

îndosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndosesc, imperf. 3 sg. îndosea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndosească

Intrare: îndosit
îndosit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndosit
  • ‑ndosit
  • îndositul
  • îndositu‑
  • ‑ndositul
  • ‑ndositu‑
  • îndosi
  • ‑ndosi
  • îndosita
  • ‑ndosita
plural
  • îndosiți
  • ‑ndosiți
  • îndosiții
  • ‑ndosiții
  • îndosite
  • ‑ndosite
  • îndositele
  • ‑ndositele
genitiv-dativ singular
  • îndosit
  • ‑ndosit
  • îndositului
  • ‑ndositului
  • îndosite
  • ‑ndosite
  • îndositei
  • ‑ndositei
plural
  • îndosiți
  • ‑ndosiți
  • îndosiților
  • ‑ndosiților
  • îndosite
  • ‑ndosite
  • îndositelor
  • ‑ndositelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndosi, îndosescverb

etimologie:
  • În + dosi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.