6 definiții pentru înconjurătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înconjurătu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 87/1 / V: (îrg) ~cun~ / Pl: ~ri / E: înconjura + -(ă)tură] (Înv) 1 Umblătură multă. 2 Asediu.

încungiurătu sf vz încunjurătură

încunjurătură sf vz înconjurătură

încunjurătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Mers cotit, ocol.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înconjurătu s. f., g.-d. art. înconjurăturii; pl. înconjurături

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încunjurătu s.f. (înv.) 1. umblătură multă. 2. asediu.

Intrare: înconjurătură
înconjurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înconjurătură
  • ‑nconjurătură
  • înconjurătura
  • ‑nconjurătura
plural
  • înconjurături
  • ‑nconjurături
  • înconjurăturile
  • ‑nconjurăturile
genitiv-dativ singular
  • înconjurături
  • ‑nconjurături
  • înconjurăturii
  • ‑nconjurăturii
plural
  • înconjurături
  • ‑nconjurături
  • înconjurăturilor
  • ‑nconjurăturilor
vocativ singular
plural
încunjurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încunjurătu
  • ‑ncunjurătu
  • încunjurătura
  • ‑ncunjurătura
plural
genitiv-dativ singular
  • încunjurături
  • ‑ncunjurături
  • încunjurăturii
  • ‑ncunjurăturii
plural
vocativ singular
plural
încungiurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încungiurătu
  • ‑ncungiurătu
  • încungiurătura
  • ‑ncungiurătura
plural
  • încungiurături
  • ‑ncungiurături
  • încungiurăturile
  • ‑ncungiurăturile
genitiv-dativ singular
  • încungiurături
  • ‑ncungiurături
  • încungiurăturii
  • ‑ncungiurăturii
plural
  • încungiurături
  • ‑ncungiurături
  • încungiurăturilor
  • ‑ncungiurăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)