3 definiții pentru încinare

Explicative DEX

încinare sf [At: MDA ms / Pl: -nări / E: încina] (Reg) Scoatere a oilor la păscut seara, înainte de cină Si: (reg) încineală.

încina vt [At: H XII, 7 / Pl: ~nez / E: în + cină] (Reg) A paște oile în timpul serii, înainte de cină.

Arhaisme și regionalisme

încina, încinez, vb. I (reg.) a paște oile seara, a le duce la iarbă pe înserat.

Intrare: încinare
încinare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încinare
  • ‑ncinare
  • încinarea
  • ‑ncinarea
plural
  • încinări
  • ‑ncinări
  • încinările
  • ‑ncinările
genitiv-dativ singular
  • încinări
  • ‑ncinări
  • încinării
  • ‑ncinării
plural
  • încinări
  • ‑ncinări
  • încinărilor
  • ‑ncinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)