opțiuni
3 definiții pentru împăcăluire

Explicative DEX

împăcăluire sf [At: PRAVILA (1814) 106/10 / Pl: ~ri / E: împăcălui] (Înv) 1-3 Împăcare (1, 5-6).

împăcălui vtrr [At: CDDE / Pzi: ~iesc / E: împăca + -lui] (Înv) 1-2 A (se) împăciui (1-2).

Arhaisme și regionalisme

împăcălui, împăcăluiesc, vb. IV (reg., înv.) a (se) împăca, a se împăcelui.

Intrare: împăcăluire
împăcăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăcăluire
  • ‑mpăcăluire
  • împăcăluirea
  • ‑mpăcăluirea
plural
  • împăcăluiri
  • ‑mpăcăluiri
  • împăcăluirile
  • ‑mpăcăluirile
genitiv-dativ singular
  • împăcăluiri
  • ‑mpăcăluiri
  • împăcăluirii
  • ‑mpăcăluirii
plural
  • împăcăluiri
  • ‑mpăcăluiri
  • împăcăluirilor
  • ‑mpăcăluirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)