opțiuni
  • info

10 definiții pentru împricinată

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRICINAT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – V. împricina.

împricinat, ~ă smf, a [At: (a. 1839) URICARIUL XIV, 216 / V: (înv) pricinat / Pl: ~ați, ~e / E: împricina] 1-2 (Persoană) care este acuzată într-un proces. 3-4 (Persoană) care participă la un proces. 5-6 (Pex) (Persoană) învinuită de ceva.

ÎMPRICINAT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces. – V. împricina.

ÎMPRICINAT, -Ă, împricinați, -te, s. m. și f. Cel implicat într-un conflict, într-o pricină; cel care este parte într-un proces. Dan e din ce în ce mai nervos, împricinații nu mai găsesc în el pe judecătorul calm și bun de-odinioară. VLAHUȚĂ, O. A. 314. Cînd veniră împricinații la înfățișare, ieși înainte fratele împăratului. ISPIRESCU, L. 277. ◊ (Adjectival) Părțile împricinate.

ÎMPRICINAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană implicată într-un proces (ca acuzat), într-un conflict. /v. a împricina

împricinát, -ă adj. și s. Care are o pricină, un proces: advocatu l-a apărat pe împricinat. – Și pricinaș, maĭ vechĭ și împricinaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împricinat adj. m., s. m., pl. împricinați; adj. f., s. f. împricinată, pl. împricinate

împricinat adj. m., s. m., pl. împricinați; adj. f., s. f. împricinată, pl. împricinate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPRICINAT s., adj. v. inculpat.

ÎMPRICINAT s., adj. (JUR.) acuzat, inculpat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvîntul!)

Intrare: împricinată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împricinată
  • ‑mpricinată
  • împricinata
  • ‑mpricinata
plural
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatele
  • ‑mpricinatele
genitiv-dativ singular
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatei
  • ‑mpricinatei
plural
  • împricinate
  • ‑mpricinate
  • împricinatelor
  • ‑mpricinatelor
vocativ singular
  • împricinată
  • ‑mpricinată
  • împricinato
  • ‑mpricinato
plural
  • împricinatelor
  • ‑mpricinatelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împricinat, împricinațisubstantiv masculin
împricinată, împricinatesubstantiv feminin
împricinat, împricinatăadjectiv

  • 1. (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. DEX '09 DLRLC
    sinonime: inculpat
    • format_quote Dan e din ce în ce mai nervos, împricinații nu mai găsesc în el pe judecătorul calm și bun de-odinioară. VLAHUȚĂ, O. A. 314. DLRLC
    • format_quote Cînd veniră împricinații la înfățișare, ieși înainte fratele împăratului. ISPIRESCU, L. 277. DLRLC
    • format_quote Părțile împricinate. DLRLC
etimologie:
  • vezi împricina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.