4 definiții pentru ținăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ținăi vi [At: PAȘCA, GL. 56 / V: zi~ / Pzi: 3 ținăie / E: fo] 1 (Mar; Trs; d. obiecte) A țiui (1). 2 (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) urechea (sau urechile) A-i țiui (cuiva) urechea.
zânăi v vz ținăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zinăi v vz ținăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ținăi, ținăiesc, vb. intranz. – (despre obiecte) A produce un sunet ascuțit și prelungit (Maram., Trans. Nord). – Din interj. *țin (*zin) „țanc, țing” + suf. -ăi; cf. țăncăni < țanc, țingăli < țing (Loșonți, 2001); formă onomatopeică (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: ținăi
ținăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zinăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zânăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.