zimoterapie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr zymothérapie] (Med) Folosire a fermenților în scop terapeutic.

zimoterapie s.f. (med.) Folosirea fermenților în scop terapeutic. • g.-d. -iei. /<fr. zymothérapie; cf. gr. ζύμη „ferment”, φεραπεία „tratament”.

ZIMOTERAPIE s.f. (Med.) Folosirea fermenților în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. zymothérapie, cf. gr. zyme – ferment, therapeia – tratament].

ZIMOTERAPIE s. f. Folosirea fermenților în scop terapeutic. (din fr. zymothérapie)

ZIMO- „ferment, fermentație”. ◊ gr. zyme „drojdie, ferment” > fr. zymo-, engl. id., it. zimo- > rom. zimo-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., (despre bacterii) care produce fermentație; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitate a proceselor biochimice care duc la sinteza enzimelor; ~genic (v. -genic), adj., (despre bacterii) care produce enzime; ~liză (v. -liză), s. f., dezintegrare a substanțelor sub acțiunea enzimelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fermenților; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., tehnică a producerii procesului de fermentație; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a fermenților în scop terapeutic.^[1] modificată