zimază sf [At: MACAROVICI, CH. 491 / Pl: ~ze / E: fr zymase] (Chm) Enzimă care se găsește în drojdia de bere și care transformă zahărul în alcool și în bioxid de carbon.

zimază s.f. (biochim.) Amestec de enzime din drojdia de bere, cu rol în fermentația alcoolică a zaharurilor, transformînd glucoza în alcool și în dioxid de carbon. • pl. -e. /<fr. zymase.

ZIMAZĂ s. f. Amestec de enzime care se găsește în drojdia de bere și care transformă zahărul în alcool și în bioxid de carbon.

ZIMAZĂ s. f. Enzime care se găsesc în drojdia de bere și care transformă zahărul în alcool și în bioxid de carbon. – Fr. zymase (< gr.).

ZIMAZĂ s.f. Enzimă care se găsește în drojdia de bere și care transformă zahărul în alcool și în bioxid de carbon. [< fr. zymase].

ZIMAZĂ s. f. enzimă fermentativă din drojdia de bere, care transformă glucoza în alcool și în gaz carbonic. (< fr. zymase)

ZIMAZĂ f. Enzimă obținută din drojdia de bere. /<fr. zymase

zimază s. f., g.-d. art. zimazei; pl. zimaze

zimază s. f., g.-d. art. zimazei; pl. zimaze

zimază s. f., g.-d. art. zimazei; pl. zimaze