vânzol¹ sn [At: MURNU, O. 206 / E: pvb vânzoli] (Reg) 1 Vânzoleală. 2 Zbucium.

vânzol² sn [At: JAHRESBER. V, 324 / V: ~njol (Pl: ~njole) / Pl: ? / E: ns cf vânzoc] (Trs) 1 Grup de obiecte (de același fel) strânse și legate la un loc. 2 Cantitate de fân, de paie strânsă vălătuc (cu grebla). 3 Val¹ (36) de pânză.

vânjol sn vz vânzol²

vânjol (vânzol) n. V. vânj. [Slav. VẼZLŬ, nod].

vînjol-, V. vînzol-.