17 definiții pentru vestibul (încăpere)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTIBUL, (1) vestibuluri, (2) vestibule, s. n. 1. Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestibul] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.

vestibul sn [At: AR (1835), 471/9 / V: (înv) sf / A și: (3, rar, 1-2) ~tib~ / Pl: ~e, ~uri / E: lat vestibulum, fr vestibule] 1 (La romani) Spațiul din fața unui edificiu public, al unei case etc., situat între ușa de intrare și stradă, adesea delimitat de un portic sau de prelungirea zidurilor, unde, de obicei, erau primiți vizitatorii care nu aveau acces în clădire. 2 Încăpere prin care se intră într-un edificiu public, într-o casă, într-un apartament și din care se trece în alte încăperi Si: antreu, hol, sală1. 3 (Atm) Prima cavitate a labirintului osos din urechea internă.

vestibul s.n. 1 Prima încăpere sau spațiul de acces dintr-o clădire, în care se intră venind din exterior și din care se trece în alte încăperi; antreu, hol. În vestibul îl aștepta un alegător (VLAH.). 2 (la romani) Curtea din fața unui edificiu public, a casei, situată între ușa de intrare și stradă, adesea delimitată de un portic sau de prelungirea zidurilor, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 3 (anat.) Spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ♦ Depresiune vulvară limitată lateral de pereții labiilor mici. ♦ Prima cavitate a urechii interne. 4 (bot.) Spațiu care precedă ostiola. • acc. și vestibul. pl. -uri, -e. /<fr. vestibule, lat. vestibŭlum, -i.

VESTIBUL, vestibuluri, s. n. 1. (Livr.) Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestibul.Pl. și: vestibule] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum.

VESTIBUL, vestibuluri, s. n. 1. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră din exterior, dintr-un coridor sau de pe palierul unei scări; antreu. Arendașul introduse pe Stavrat într-un vestibul mare, unde așteptară cîteva minute. REBREANU, R. II 50. În vestibul îl aștepta un alegător. VLAHUȚĂ, O. A. III 200. 2. (Accentuat numai vestibul) Prima cavitate a urechii interne, situată lîngă labirintul membranos. 3. (În antichitate) Curte în fața unei case, situată între ușa de intrare și stradă. – Accentuat și vestibul.

VESTIBUL s.n. 1. (Ant.) Curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. Încăpere prin care se trece pentru a intra într-un edificiu, într-o casă; hol, antreu. 3. (Anat.) Spațiu sau cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ♦ Prima cavitate a urechii interne. [Pl. -luri, -le. / < fr. vestibule, cf. lat. vestibulum].

VESTIBUL s. n. 1. (ant.) curtea din fața casei, unde erau primiți vizitatorii care nu erau introduși în casă. 2. încăpere prin care se trece pentru a intra într-o casă; antreu (1), hol. 3. (anat.) spațiu, cavitate la intrarea într-un canal sau într-o altă cavitate. ◊ depresiune vulvulară limitată lateral de pereții labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spațiu care precedă ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum)

VESTIBUL ~uri n. Prima încăpere a unei locuințe prin care se intră direct de afară; antreu.

vestibul n. cameră de intrare într’un edificiu, într’un apartament.

*vestíbul n., pl. e (lat. vestibulum). Tindă, anticameră, cameră de la intrare. – Fals vestibúl (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vestibul2 (încăpere) s. n., pl. vestibuluri

vestibul1 (încăpere) s. n., pl. vestibuluri

vestibul (încăpere, curte) s. n., pl. vestibuluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VESTIBUL s. antreu, hol, sală. (Două camere cu ~.)

VESTIBUL s. antreu, hol, sală. (Două camere cu ~.)

Intrare: vestibul (încăpere)
vestibul1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestibul
  • vestibulul
  • vestibulu‑
plural
  • vestibuluri
  • vestibulurile
genitiv-dativ singular
  • vestibul
  • vestibulului
plural
  • vestibuluri
  • vestibulurilor
vocativ singular
plural
vestibulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vestibul, vestibulurisubstantiv neutru

  • 1. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră din exterior, dintr-un coridor sau de pe palierul unei scări. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Arendașul introduse pe Stavrat într-un vestibul mare, unde așteptară cîteva minute. REBREANU, R. II 50. DLRLC
    • format_quote În vestibul îl aștepta un alegător. VLAHUȚĂ, O. A. III 200. DLRLC
  • 2. în Antichitate Curte în fața unei case, situată între ușa de intrare și stradă. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.