11 definiții pentru vertij
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VERTIJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.
VERTIJ, vertijuri, s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vertij sn [At: ROM. LIT. 2462/9 / V: (rar) ~igiu / Pl: ~e / E: fr vertige] (Pat) Tulburare de echilibru caracterizată prin senzația de deplasare în spațiu a obiectelor înconjurătoare sau a subiectului Si: amețeală (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vertij s.n. (med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu; amețeală (care survine la vederea abisurilor). ◊ Fig. Vertijul succesului îi întuneca orice urmă de rațiune. • pl. -uri, -e. /<fr. vertige.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERTIJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr. vertige, cf. lat. vertigo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERTIJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vertigiu sn vz vertij
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vertij s. n., pl. vertijuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vertij s. n., pl. vertijuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vertij s. n., pl. vertijuri/vertije
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VERTIJ s. v. amețeală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERTIJ s. (MED.) amețeală, vîrtej, (înv.) scutură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vertij, vertijurisubstantiv neutru
etimologie:
- vertige DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.