7 definiții pentru urat (part.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URA2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit, a felicita; a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc. – Lat. orare.
URA2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. – Lat. orare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URA2, urez și (2) ur, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A formula o dorință de bine la adresa cuiva (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a felicita. Îți mai amintești, veche prietenă, ce mi-ai urat? C. PETRESCU, C. V. 22. Privitorii, cu căciulele în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. ◊ Fig. Batistele se mișcă în aer, urîndu-ne bună-venire. BART, S. M. 31. ◊ (Învechit, construit cu acuzativul) Chelarul și moș Toma grădinarul îmi ieșiră să mă ureze de bună-venire. GANE, N. II 174. «Să trăiască domnul Ștefan» Mii de glasuri îl urează. ALECSANDRI, P. I 34. Boierii închinau și urau pe domn. NEGRUZZI, S. I 151. ◊ Refl. reciproc. Urîndu-și drum bun și petrecere frumoasă, au plecat flăcăii. CARAGIALE, O. III 97. ◊ Intranz. Siimenii și darabanii hăuliră și urară sub ferestre. SADOVEANU, O. VII 110. Pe deal nechează, Pe vale urează (Trîmbița). GOROVEI, C. 368. 2. Intranz. A recita «plugușorul» sau alte colinde de anul nou, umblînd (în grup cu alții) de la casă la casă. Ură tu, măi Chiriece... și noi, măi Zaharia, să pufnim din gură ca buhaiul. CREANGĂ, A. 43. Să le poroncești ca să ureze ca în agiunu sfîntului Vasile. ALECSANDRI, la CADE. Cinstește pe... plugarii ce ură mai frumos. ȘEZ. III 180. ◊ Tranz. (Rar) Lasă-mă... Ca să ur ce mai știu eu... Căci eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26. 3. Tranz. A face orații de nuntă. Să nu știe mai multe orații sau urări și să nu le ureze la o ocazie ca aceasta a nunților. MARIAN, NU. 222.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URA2 vb. tr. a exprima o dorință de bine la adresa cuiva; a felicita; a colinda, recitând versuri populare. (< lat. orare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A URA urez 1. tranz. 1) (sănătate, noroc, fericire etc.) A dori cu o deosebită afecțiune (cu prilejul unei aniversări, al celebrării căsătoriei etc.). 2) A felicita prin recitarea plugușorului (în seara de Anul Nou); a hăi. 2. intranz. A umbla de la casă la casă, în seara de Anul Nou, cu plugușorul; a hăi. /<lat. orare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ura1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urez, 3 urează; conj. prez. 1 sg. să urez, 3 să ureze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urez, -ra inj., urând ger., urat prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ura, urezverb
- 1. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva. DEX '09 DLRLC MDN '00sinonime: felicita
- Îți mai amintești, veche prietenă, ce mi-ai urat? C. PETRESCU, C. V. 22. DLRLC
- Privitorii, cu căciulele în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
- Batistele se mișcă în aer, urîndu-ne bună-venire. BART, S. M. 31. DLRLC
- Construit cu acuzativul: DLRLC
- Chelarul și moș Toma grădinarul îmi ieșiră să mă ureze de bună-venire. GANE, N. II 174. DLRLC
- «Să trăiască domnul Ștefan» Mii de glasuri îl urează. ALECSANDRI, P. I 34. DLRLC
- Boierii închinau și urau pe domn. NEGRUZZI, S. I 151. DLRLC
-
- Urîndu-și drum bun și petrecere frumoasă, au plecat flăcăii. CARAGIALE, O. III 97. DLRLC
- Siimenii și darabanii hăuliră și urară sub ferestre. SADOVEANU, O. VII 110. DLRLC
- Pe deal nechează, Pe vale urează (Trâmbița). GOROVEI, C. 368. DLRLC
-
- 2. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc. DEX '09 DLRLC MDN '00 NODEX
- Ură tu, măi Chiriece... și noi, măi Zaharia, să pufnim din gură ca buhaiul. CREANGĂ, A. 43. DLRLC
- Să le poroncești ca să ureze ca în agiunu sfîntului Vasile. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
- Cinstește pe... plugarii ce ură mai frumos. ȘEZ. III 180. DLRLC
- Lasă-mă... Ca să ur ce mai știu eu... Căci eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26. DLRLC
-
- 3. A face orații de nuntă. DLRLC
- Să nu știe mai multe orații sau urări și să nu le ureze la o ocazie ca aceasta a nunților. MARIAN, NU. 222. DLRLC
-
etimologie:
- orare DEX '09 DEX '98 MDN '00