33 de definiții pentru umfla

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMFLA, umflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul (în urma mâncării excesive), producând o senzație de balonare. ◊ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ◊ Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește depășind nivelul normal. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ◊ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua. – Lat. inflare.

umfla [At: DOSOFTEI, PS. 87/4 / V: (îrg) îm~, (reg) im~ / Pzi: ~lu / E: ml inflare] 1 vt A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți prin umplere cu aer sau cu un alt fluid. 2 vr (D. ființe sau d. părți ori organe ale corpului acestora) A-și mări volumul din cauza unei mari cantități de aer inspirat, a unei mâncări excesive, a depunerii de grăsime etc. 3-4 vtr (Îe) A ~ (pe cineva) râsul (sau un râs, plânsul) ori a se ~ de râs (sau de plâns) A nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul). 5 vr (Îe) A se ~ de somn (sau de dormit) A se sătura de somn. 6 vr (Îe) A i se ~ inima în piept A simți o mare bucurie, mulțumire etc. 7 vt (Îe) A ~ în coș (pe cineva) A simți un imbold fierbinte de a face ceva. 8 vr (Îe) A se ~ burduf A mânca foarte mult. 9 vr (Îe) A se ~ în piele A se îngâmfa. 10 vi (Îe) A ~ din umeri A ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință sau de nepăsare. 11 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) fălcile de potârnogi A bate rău pe cineva. 12 vr (Fig; adesea cu determinări ca „de trufie”, „de satisfacție” etc.) A se mândri. 13 vr (Fig; adesea cu determinări ca „de trufie”, „de satisfacție” etc.) A fi încrezut. 14 vr (Fig; d. oameni) A se înfuria. 15 vt A mări (peste măsură). 16-17 vtr A (se) înfoia. 18-19 vtr (D. păr sau d. pene) A (se) înfoia. 20 vr (D. păsări sau animale) A-și înfoia penele. 21 vr (D. animale) A-și zburli părul. 22 vr (D. lemn sau obiecte din lemn) A-și mări volumul prin absorbție de lichid sau prin micșorarea presiunii. 23 vr (D. ape) A depăși, prin creșterea volumului, nivelul normal. 24 vr (D. ape) A-și mări volumul Si: a crește (28). 25 vr (D. lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 26 vr (Înv; d. gaze) A-și mări volumul. 27 vr (Fig; d. sunete, glasuri, zvonuri etc.) A deveni mai puternic Si: a crește (20), a se intensifica. 28 vr (Fig, d. sunete, glasuri, zvonuri etc.) A se răspândi. 29 vr (D. vânt) A crește în intensitate Si: a se înteți. 30 vri (D. piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama din cauza unui traumatism sau a unei boli Si: a se tumefia. 31 vt (Fam; fig; c. i. prețuri, sume de bani etc.) A exagera în mod intenționat proporțiile etc. 32 vt A face să fie bombastic. 33 vt (Fam; fig) A lua (ceva sau pe cineva) pe neașteptate, cu bruschețe Si: a înșfăca, a înhăța. 34 vt (Îe) A ~ (pe cineva) grija A cuprinde (pe cineva) îngrijorarea, teama. 35 vt (În argoul școlarilor; îe) A ~ barosanul A lua nota maximă. 36 vt (Fam; de obicei determinat prin „în spate”, „în cârcă”, „în brațe”, „pe sus” etc.) A apuca, ridicând de la pământ pentru a duce cu sine Si: a ridica, a sălta. 37 vt (Fam; de obicei determinat prin „în spate”, „în brațe”, „pe sus” etc.) A ridica. 38 vt A lua de la cineva Si: a fura (1). 39 vt A lovi pe cineva.

UMFLA, umflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul; (despre ființe) a crește în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzație de balonare. ♦ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) înfoia. Vântul umflă pânzele.Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ♦ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. fig. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua, a ridica. – Lat. inflare.

UMFLA, umflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereții elastici sau plianți, umplînd spațiul cu aer sau cu alt fluid. V-ați proptit pe picioare, ați umflat obrajii ca niște foale de potcovar și ați dat iarăși drum cîntecului. PAS, Z. I 75. Libertatea pentru demagogi este un soi de balon: îi ridică după cum îl umflă. Dar balonul lor e captiv. DELAVRANCEA, T. 112. ◊ Refl. (Prin analogie, despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Spinări proletare se încovoaie, în timp ce burțile cîtorva se umflă. SAHIA, N. 31. Strînse zmeul pe Greuceanu... dar acesta... se umflă și se încordă în vine. ISPIRESCU, L. 223. (Glumeț) Au stat în priveală dinaintea palatului și s-au mirat, cît se umflaseră de atîta mirare. SADOVEANU, D. P. 143. ◊ Expr. A-și umfla nările sau (refl.) a se umfla în nări v. nară. A-l umfla pe cineva rîsul (sau plînsul) sau (refl.) a se umfla de rîs (sau de plîns) = a nu-și putea stăpîni rîsul (sau plînsul), a izbucni în rîs (sau în plîns). Cînd știați că v-aude bunica, îi spuneați Cioroiului unchiule și vă umfla rîsul și-l umfla și pe el. PAS, Z. I 99. Călugării cari auziră se umflară de rîs. STĂNOIU, C. I. 148. Pe Catrina o umflă rîsul. Îi venise în minte vreo ghidușie. VLAHUȚĂ, O. A. 349. (Refl.) A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ A întinde, a desface (ca pe niște foale); a înfoia. Din cînd în cînd vîntul îi umfla rochia și parcă voia s-o smulgă de la brațul lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. ◊ Refl. Corabia tresare pe-al undei sîn amar Și pînzele se umflă s-o-mpingă cu putere. MACEDONSKI, O. I 109. ♦ Refl. (Despre păr sau despre pene) A se răsfira, a se zburli, a se înfoia. Simți că i se umflă părul. STĂNOIU, C. I. 158. ◊ Expr. A se umfla în pene = (despre păsări) a-și resfira penele; (fig., despre oameni) a se îngîmfa, a se fuduli, a se mîndri. Umflîndu-te în pene Și ridicînd spre tîmple părechea-ți de sprîncene Privești la omenire cu ochi fără scîntei Ca la un cîrd nemernic de proști și de pigmei. ALECSANDRI, P. III 629. A se umfla ca curcanul = a se fuduli. Fii mîndru, te înalță, te umflă ca curcanul. BOLINTINEANU, O. 146. ♦ Refl. (Despre fluide) A se dilata, a-și mări volumul. Să umflă aerul acel închis în pămînt atîta de tare, încît cercînd... să se răsufle, cu sîlnicie cutremură pămîntul. DRĂGHICI, R. 113. ♦ Fig. (Cu complementul «glas») A mări, a face să capete amploare. Cristea își umflă glasul. SADOVEANU, M. C. 139. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări nivelul, a crește (în urma ploilor sau a topirii zăpezilor). Curg șuvoaiele. Se umflă gîrla. STANCU, D. 110. Pentru ce salți Dunăre bătrănă?... apele tale se umflă, sar în sus, vîjîie îngrozite. RUSSO, O. 33. Ce te făcuși Dunăre Și te umflași tulbure? ALECSANDRI, P. P. 255. ◊ (Metaforic) Vîntul se umflă. Frunzele cad. DELAVRANCEA, A. 3. ♦ (Despre lichide) A se urca, în timpul fierberii, spre marginea de sus a vasului. N-a prins de veste că s-a umflat cafeaua și că a dat în foc. C. PETRESCU, A. 453. ♦ Fig. (Despre sunete) A crește, a se ridica. Din balta de la poalele grindului... se umflă cătră slava luminii corul înfricoșat al broaștelor. SADOVEANU, P. M. 294. 3. Refl. (Despre țesuturi organice) A se inflama (din cauza unei boli, a unei lovituri etc.). Din palma aceea... i s-a umflat obrazul. GALACTION, O. I 87. Îi scoate limba... i-o străpunge cu acul... așa că limba îndată se umflă. CREANGĂ, P. 13. ♦ A se congestiona. Simți că i se umflă tîmplele. DUMITRIU, N. 248. 4. Tranz. (Familiar; uneori determinat prin «în cîrcă», «pe sus») A înșfăca, a înhăța. Dau năvală la bucătărie, mă învîrt, mă sucesc, mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Umflu peria, scuip, dau pe botine. SADOVEANU, M. 195. Iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sai cu dînsa pe sub streșina casei și mă duc de-a dreptul în tîrgul vitelor s-o vînd. CREANGĂ, A. 56. Pe dînsul, flăcăi!... umflați-l pe sus și-l puneți în scrînciobul ista. ALECSANDRI, T. 384. ◊ Fig. Aiștia doar îs de cei care umflă șîvoiu-n brațe și urcă cu el la deal. HOGAȘ, M. N. 193. ♦ (Neobișnuit) A înfuleca. (Atestat în forma îmfla) Preotul iarăși s-a mirat de ce-s oile așa late de foame, dară văzînd că îmflă bine la fîn în staul, i-a trecut grija că sînt bolnave. SBIERA, P. 9. – Variante: (învechit și regional) îmfla, înfla (SBIERA, P. 167, ȚICHINDEAL, F. 199, ȘEZ. I 35) vb. I.

A UMFLA umflu tranz. 1) (obiecte cu pereții elastici) A mări în volum prin acțiunea unui fluid. ~ balonul.A-l ~ pe cineva râsul (sau plânsul) a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul). 2) A face să se umfle. 3) (obiecte de pânză) A balona sub acțiunea unui curent puternic de aer; a înfoia. 4) fig. fam. (prețuri, sume, cifre etc.) A ridica în mod exagerat. 5) fam. A apuca brusc și cu putere; a înșfăca; a înhăța. ◊ ~ în spate a ridica brusc în spate. /<lat. inflare

A SE UMFLAumflu intranz. A-și mări volumul, depășind limitele normale. Râul s-a umflat. Gâtul se umflă.~ de somn a dormi mai mult decât trebuie. ~ în pene a se îngâmfa. /<lat. inflare

umflà v. 1. a întinde, a mări volumul: a umfla un balon; 2. fam. a apuca pe neașteptate: l’a umflat pe sus; 3. fam. a bate rău: am să ți-l umflu; 4. fig. a face pe mândru: se umflă în pene. [Lat. INFLARE].

únflu și (nord) înflu, a v. tr. (lat. in-flare, it. enflare, pv. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. V. su-flu). Dilat suflînd aer, turnînd apă ș. a.: a unfla o beșică, un balon, a-șĭ unfla obrajiĭ. Inflamez (v. refl.): buba s’a unflat. Măresc volumu pin ploaĭe orĭ pin zăpadă topită: rîurile s’aŭ unflat. Fig. Înhaț, pun mîna, apuc de odată: badea Ion cîștigă lotu cel mare și unflă milionu. Înhaț, pun mîna, apuc, duc, pe sus (adică „cu de-a sila”) la arest: unflă-l, gardist! Exagerez, măresc cu intențiune: a unfla cifrele, socoteala. Daŭ întorsătură bombastică: a-țĭ unfla stilu. A te unfla în pene (ca curcanu), a te fuduli tare, a te îngînfa. – Fals umflu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umfla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. umflu, 3 umflă; conj. prez. 1 sg. umflu, 3 umfle

umfla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. umflu, 2 sg. umfli, 3 umflă

umfla vb., ind. prez. 1 sg. umflu, 2 sg. umfli, 3 sg. și pl. umflă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMFLA vb. v. apuca, exagera, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, înhăța, înșfăca, lăuda, lua, mândri, prinde, semeți.

UMFLA vb. 1. a se dilata. (Un fluid se poate ~.) 2. v. holba. 3. v. buhăi. 4. v. inflama. 5. (MED. VET.) a se inflama, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.) 6. v. înfoia. 7. v. mări.

UMFLA vb. 1. a se dilata. (Un fluid se poate ~.) 2. a se bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) zgîi, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (Ochii i s-au ~.) 3. a se buhăi, a se puhăvi, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la față.) 4. (MED.) a se inflama, a se obrinti, a se tumefia, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 5. (MED. VET.) a se inflama, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.) 6. a se înfoia, a se răsfira, a se zbîrli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păunului se ~.) 7. a crește, a se mări, a se ridica. (S-au ~ apele în matca lor.)

umfla vb. v. APUCA. EXAGERA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. PRINDE. SEMEȚI.

A (se) umfla ≠ a (se) dezumfla, a scădea

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

umfla (-lu, -at), vb.1. A mări volumul, a dilata. – 2. (Refl.) A-și mări volumul, a se inflama. – 3. A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deține. – Var. înv. înfla și der.Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. Lat. inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), cf. it. enfiare, prov. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. Trecerea lui in-un- trebuie să fie anterioară rom., cf. logud. unflare, sicil. unkari, calabr. uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. Rom., VII, 465). – Der. umflăcios, adj. (umflat, gata să crape); umflăciune, s. f. (umflătură); umflătură, s. f. (loc umflat, cucui). Din rom. provine iud. sp. u(n)flar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

umfla, umflu v. t. 1. a ridica în mod exagerat prețul / suma / proporțiile. 2. (pol.) a efectua o arestare. 3. (intl.) a bate, a lovi. 4. a fura. 5. a lăsa o femeie însărcinată.

a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria. 2. a se fuduli.

a i se umfla gușa expr. (intl.) a consimți să mărturisească.

a se umfla ca un curcan / ca un păun expr. a-și da importanță, a se grozăvi.

a se umfla în pene expr. a se lăuda, a se grozăvi.

a-i umfla (cuiva) botul expr. a lovi peste față (pe cineva).

înfla, înflu v. t. (intl.) a condamna la închisoare.

Intrare: umfla
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umfla
  • umflare
  • umflat
  • umflatu‑
  • umflând
  • umflându‑
singular plural
  • umflă
  • umflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umflu
(să)
  • umflu
  • umflam
  • umflai
  • umflasem
a II-a (tu)
  • umfli
(să)
  • umfli
  • umflai
  • umflași
  • umflaseși
a III-a (el, ea)
  • umflă
(să)
  • umfle
  • umfla
  • umflă
  • umflase
plural I (noi)
  • umflăm
(să)
  • umflăm
  • umflam
  • umflarăm
  • umflaserăm
  • umflasem
a II-a (voi)
  • umflați
(să)
  • umflați
  • umflați
  • umflarăți
  • umflaserăți
  • umflaseți
a III-a (ei, ele)
  • umflă
(să)
  • umfle
  • umflau
  • umfla
  • umflaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmfla
  • ‑mfla
  • îmflare
  • ‑mflare
  • îmflat
  • ‑mflat
  • îmflatu‑
  • ‑mflatu‑
  • îmflând
  • ‑mflând
  • îmflându‑
  • ‑mflându‑
singular plural
  • îmflă
  • ‑mflă
  • îmflați
  • ‑mflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmflu
  • ‑mflu
(să)
  • îmflu
  • ‑mflu
  • îmflam
  • ‑mflam
  • îmflai
  • ‑mflai
  • îmflasem
  • ‑mflasem
a II-a (tu)
  • îmfli
  • ‑mfli
(să)
  • îmfli
  • ‑mfli
  • îmflai
  • ‑mflai
  • îmflași
  • ‑mflași
  • îmflaseși
  • ‑mflaseși
a III-a (el, ea)
  • îmflă
  • ‑mflă
(să)
  • îmfle
  • ‑mfle
  • îmfla
  • ‑mfla
  • îmflă
  • ‑mflă
  • îmflase
  • ‑mflase
plural I (noi)
  • îmflăm
  • ‑mflăm
(să)
  • îmflăm
  • ‑mflăm
  • îmflam
  • ‑mflam
  • îmflarăm
  • ‑mflarăm
  • îmflaserăm
  • ‑mflaserăm
  • îmflasem
  • ‑mflasem
a II-a (voi)
  • îmflați
  • ‑mflați
(să)
  • îmflați
  • ‑mflați
  • îmflați
  • ‑mflați
  • îmflarăți
  • ‑mflarăți
  • îmflaserăți
  • ‑mflaserăți
  • îmflaseți
  • ‑mflaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmflă
  • ‑mflă
(să)
  • îmfle
  • ‑mfle
  • îmflau
  • ‑mflau
  • îmfla
  • ‑mfla
  • îmflaseră
  • ‑mflaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfla
  • ‑nfla
  • înflare
  • ‑nflare
  • înflat
  • ‑nflat
  • înflatu‑
  • ‑nflatu‑
  • înflând
  • ‑nflând
  • înflându‑
  • ‑nflându‑
singular plural
  • înflă
  • ‑nflă
  • înflați
  • ‑nflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înflu
  • ‑nflu
(să)
  • înflu
  • ‑nflu
  • înflam
  • ‑nflam
  • înflai
  • ‑nflai
  • înflasem
  • ‑nflasem
a II-a (tu)
  • înfli
  • ‑nfli
(să)
  • înfli
  • ‑nfli
  • înflai
  • ‑nflai
  • înflași
  • ‑nflași
  • înflaseși
  • ‑nflaseși
a III-a (el, ea)
  • înflă
  • ‑nflă
(să)
  • înfle
  • ‑nfle
  • înfla
  • ‑nfla
  • înflă
  • ‑nflă
  • înflase
  • ‑nflase
plural I (noi)
  • înflăm
  • ‑nflăm
(să)
  • înflăm
  • ‑nflăm
  • înflam
  • ‑nflam
  • înflarăm
  • ‑nflarăm
  • înflaserăm
  • ‑nflaserăm
  • înflasem
  • ‑nflasem
a II-a (voi)
  • înflați
  • ‑nflați
(să)
  • înflați
  • ‑nflați
  • înflați
  • ‑nflați
  • înflarăți
  • ‑nflarăți
  • înflaserăți
  • ‑nflaserăți
  • înflaseți
  • ‑nflaseți
a III-a (ei, ele)
  • înflă
  • ‑nflă
(să)
  • înfle
  • ‑nfle
  • înflau
  • ‑nflau
  • înfla
  • ‑nfla
  • înflaseră
  • ‑nflaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umfla, umfluverb

  • 1. tranzitiv A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    antonime: dezumfla
    • format_quote V-ați proptit pe picioare, ați umflat obrajii ca niște foale de potcovar și ați dat iarăși drum cîntecului. PAS, Z. I 75. DLRLC
    • format_quote Libertatea pentru demagogi este un soi de balon: îi ridică după cum îl umflă. Dar balonul lor e captiv. DELAVRANCEA, T. 112. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul (în urma mâncării excesive), producând o senzație de balonare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Spinări proletare se încovoaie, în timp ce burțile cîtorva se umflă. SAHIA, N. 31. DLRLC
      • format_quote Strînse zmeul pe Greuceanu... dar acesta... se umflă și se încordă în vine. ISPIRESCU, L. 223. DLRLC
      • format_quote glumeț Au stat în priveală dinaintea palatului și s-au mirat, cît se umflaseră de atîta mirare. SADOVEANU, D. P. 143. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv reflexiv A (se) răsfira, a (se) înfoia. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: întinde
      • format_quote Din cînd în cînd vîntul îi umfla rochia și parcă voia s-o smulgă de la brațul lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. DLRLC
      • format_quote Corabia tresare pe-al undei sîn amar Și pînzele se umflă s-o-mpingă cu putere. MACEDONSKI, O. I 109. DLRLC
      • format_quote Vântul umflă pânzele. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. reflexiv (Despre păr sau despre pene) A se răsfira, a se zburli, a se înfoia. DLRLC
      • format_quote Simți că i se umflă părul. STĂNOIU, C. I. 158. DLRLC
      • chat_bubble A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        • format_quote Umflîndu-te în pene Și ridicînd spre tîmple părechea-ți de sprîncene Privești la omenire cu ochi fără scîntei Ca la un cîrd nemernic de proști și de pigmei. ALECSANDRI, P. III 629. DLRLC
      • chat_bubble A se umfla ca curcanul = a se fuduli. DLRLC
        • format_quote Fii mîndru, te înalță, te umflă ca curcanul. BOLINTINEANU, O. 146. DLRLC
    • 1.4. reflexiv (Despre fluide) A se dilata, a-și mări volumul. DLRLC
      • format_quote Să umflă aerul acel închis în pămînt atîta de tare, încît cercînd... să se răsufle, cu sîlnicie cutremură pămîntul. DRĂGHICI, R. 113. DLRLC
    • 1.5. figurat (Cu complementul «glas») A mări, a face să capete amploare. DLRLC
      • format_quote Cristea își umflă glasul. SADOVEANU, M. C. 139. DLRLC
    • chat_bubble A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (reflexiv) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cînd știați că v-aude bunica, îi spuneați Cioroiului unchiule și vă umfla rîsul și-l umfla și pe el. PAS, Z. I 99. DLRLC
      • format_quote Călugării cari auziră se umflară de rîs. STẮNOIU, C. I. 148. DLRLC
      • format_quote Pe Catrina o umflă rîsul. Îi venise în minte vreo ghidușie. VLAHUȚĂ, O. A. 349. DLRLC
    • chat_bubble A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. reflexiv (Despre ape) A-și mări volumul, a crește depășind nivelul normal. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Curg șuvoaiele. Se umflă gîrla. STANCU, D. 110. DLRLC
    • format_quote Pentru ce salți Dunăre bătrănă?... apele tale se umflă, sar în sus, vîjîie îngrozite. RUSSO, O. 33. DLRLC
    • format_quote Ce te făcuși Dunăre Și te umflași tulbure? ALECSANDRI, P. P. 255. DLRLC
    • format_quote metaforic Vîntul se umflă. Frunzele cad. DELAVRANCEA, A. 3. DLRLC
    • 2.1. (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote N-a prins de veste că s-a umflat cafeaua și că a dat în foc. C. PETRESCU, A. 453. DLRLC
    • 2.2. figurat (Despre sunete) A se ridica. DLRLC
      sinonime: crește
      • format_quote Din balta de la poalele grindului... se umflă cătră slava luminii corul înfricoșat al broaștelor. SADOVEANU, P. M. 294. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Apa a umflat doagele. DEX '09 DEX '98
  • 4. reflexiv (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din palma aceea... i s-a umflat obrazul. GALACTION, O. I 87. DLRLC
    • format_quote Îi scoate limba... i-o străpunge cu acul... așa că limba îndată se umflă. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
    • 4.1. A se congestiona. DLRLC
      • format_quote Simți că i se umflă tîmplele. DUMITRIU, N. 248. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat familiar A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 6. tranzitiv familiar A apuca brusc și cu putere. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Dau năvală la bucătărie, mă învîrt, mă sucesc, mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Umflu peria, scuip, dau pe botine. SADOVEANU, M. 195. DLRLC
    • format_quote Iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sai cu dînsa pe sub streșina casei și mă duc de-a dreptul în tîrgul vitelor s-o vînd. CREANGĂ, A. 56. DLRLC
    • format_quote Pe dînsul, flăcăi!... umflați-l pe sus și-l puneți în scrînciobul ista. ALECSANDRI, T. 384. DLRLC
    • format_quote figurat Aiștia doar îs de cei care umflă șîvoiu-n brațe și urcă cu el la deal. HOGAȘ, M. N. 193. DLRLC
    • 6.1. neobișnuit Înfuleca. DLRLC
      sinonime: înfuleca
      • format_quote Preotul iarăși s-a mirat de ce-s oile așa late de foame, dară văzînd că îmflă bine la fîn în staul, i-a trecut grija că sînt bolnave. SBIERA, P. 9. DLRLC
    • chat_bubble A umfla în spate = a ridica brusc în spate. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.