U1 s. m. invar. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară).
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol). 2. (Însoțit de „iu”) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. 3. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului). – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
U interj. 1) (se folosește prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.). 2) (se folosește prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, șuieratul trenului etc.). /Onomat.
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
U1 s. m. invar. A douăzeci și patra[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.
Sursa: DLRM |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). -
gall
U2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) 1. Exclamație demonstrativă de avertizare. U! iaca lupul (ȚICHINDEAL). 2. Exclamație care exprimă surpriza, indignarea sau regretul. 3. (Însoțit de „iu”) Strigăt de bucurie care însoțește chiuiturile. 4. Cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului).
Sursa: DLRM |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
u3 / uu interj.
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
u1 (literă) s. m. / s. n., pl. u / u-ri
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
u2 (sunet) s. m., pl. u
Sursa: DOOM 2 |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
u interj. – Strigăt care exprimă bucuria, teama, suferința sau simpla intenție de a chema pe cineva. – Var. iu, iui(iu). Creație expresivă, cf. Tiktin; Carstensen 32-3. Cf. ua, interj. înv. sec. XVII, pare cultism din gr. ούα (Tiktin). – Der. ui, vb. (a hurui, a urla), cf. hui, vui; uet, s. n. (zbîrnîit, huruit), cf. vuet; u(i)e, s. f. (ciuhurez, Falco buteo).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
U, u s. m. invar.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
u interj.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
U s. m. invar. 1. A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală închisă, rotunjită, posterioară). 2. Simbol chimic pentru uraniu.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink