opțiuni
  • info
3 definiții pentru tămânjire

Explicative DEX

TĂMÂNJI, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.

Ortografice DOOM

tămânji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjesc imperf. 3 sg. tămânjea; conj. prez. 3 sg. și pl. tămânjească

Sinonime

TĂMÂNJI vb. v. jegoși, mânji, mâzgăli, murdări, păta.

Intrare: tămânjire
tămânjire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămânjire
  • tămânjirea
plural
  • tămânjiri
  • tămânjirile
genitiv-dativ singular
  • tămânjiri
  • tămânjirii
plural
  • tămânjiri
  • tămânjirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tămânji, tămânjescverb

  • 1. regional Jegoși, murdări, mânji, păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jegoși murdări mânji păta
    • format_quote Fața și mînele, ce le-s negre, le mai tămînjesc cu funingine. SEVASTOS, N. 307. DLRLC
    • format_quote figurat Oamenii ce nu voiesc a se vedea tămînjiți în viața lor publică sau privată prin asemenea publicațiuni scandaloase. La TDRG. DLRLC
    • 1.1. ironic Mâzgăli, picta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mâzgăli picta
      • format_quote Încă nu mai lucrase cu asemenea creionașe, din acele cu care copiii de școală primară își tămînjesc hărțile. C. PETRESCU, R. DR. 72. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.