trufă³ sf [At: CABA, SĂL. 101 / V: (reg) trefă, treifă / Pl: ~fe / E: mg trufa, tréfă] (Mar; Trs) 1 Glumă¹ (2). 2 (D. nume; îla) De ~ De batjocură. 3 (Lpl) Palavre.

trufă² sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 90 / V: (reg) truf sm / S și: ~uffă / Pl: ~fe / E: fr truffe] 1 Specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2 Produs de cofetărie făcut din cremă de ciocolată.

trufă¹ sf [At: PSALT. 53 / Pl: ~fe / E: ml trufa (< gr τρυφή)] 1 (Îrg) Trufie (1). 2 (Reg; îs) Cojoc de ~ Cojoc de sărbătoare. 3 (Înv; îlav) În (sau spre, pre) ~ Pentru a se mândri. 4 (Înv; îal) Pentru a fi lăudat. 5 (Îvr) Trufașie (2). 6 (Îvr) Trufie (7). 7 (Liv) Inducere în eroare. 8 (Liv) Escrocherie (1).

TRUFĂ, trufe, s. f. Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care crește în pădurile de stejari din sudul Franței și din nordul Italiei, sau cultivată ca plantă alimentară (Tuber). Ce vom avea la masă?... Fazani umpluți cu trufe. ALECSANDRI, T. II 243.

TRUFĂ s.f. 1. (Liv.) Inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ♦ Abuz de încredere, escrocherie. 2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violetă-negricioasă, avînd forma unui cartof. 3. Produs de cofetărie preparat cu o cremă de unt și ciocolată. [< fr. truffe, it. truffa, prov. trufa < lat. t. tufera].

TRUFĂ s. f. 1. inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ◊ abuz de încredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt și ciocolată. 4. nas al unui câine. (< fr. truffe)

TRUFĂ ~e f. 1) Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ. 2) Preparat alimentar din cremă de ciocolată. /<lat. trufa

trufă f. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, fără cotor nici rădăcină, se găsesc sub pământ unde câinii și porcii anume dresați le găsesc prin mirosul lor cel fin: fazani umpluți cu trufe și stridii de Lucrin AL. (= fr. truffe).

2) *trúfă f., pl. e (fr. truffe. V. cartof). Un fel de cĭupercă gustoasă care crește pe supt pămînt și pe care oameniĭ o descopere servindu-se de porcĭ orĭ de cînĭ, de la care o ĭaŭ îndată ce aŭ găsit-o (tuber melanósporum saŭ tuber cibárium).

trefă² sf vz trufă³

treifă sf vz trufă³

truf sm vz trufă²

trufă s. f., g.-d. art. trufei; pl. trufe

trufă s. f., g.-d. art. trufei; pl. trufe

trufă (ciupercă, trufie) s. f., g.-d. art. trufei; pl. trufe

TRUFĂ s. (BOT.) trufă de iarnă (Tuber melanosporum) = trufă neagră; trufă de vară (Tuber aestivum) = trufă văratică; trufă neagră v. trufă de iarnă; trufă văratică v. trufă de vară.