TRANSHUMANȚĂ, transhumanțe, s. f. Deplasare sezonieră a păstorilor cu turmele de animale (îndeosebi de oi) vara la pășunile de la munte și toamna spre cele de la șes. – Din fr. transhumance.

transhumanță sf [At: VUIA, PĂST. 46 / Pl: ~țe / E: fr transhumance] Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării pășunii pentru animale.

TRANSHUMANȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale. – Din fr. transhumance.

TRANSHUMANȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrațiune periodică a păstorilor și a turmelor de oi, vara de la șes la munte și iarna de la munte la șes. Ocupația de predilecție a majorității romînilor de peste munți a fost păstoritul, pe care l-au practicat sub forma transhumanței. IORDAN, L. R. 16.

TRANSHUMANȚĂ s.f. Trecere periodică a păstorilor și a turmelor de oi, vara de la șes la munte și iarna de la munte la șes. [< fr. transhumance, cf. lat. trans – peste, humus – pămînt].

TRANSHUMANȚĂ s. f. deplasare sezonieră a păstorilor și a turmelor (de oi) primăvara, vara de la șes la munte și toamna de la munte la șes. (< fr. transhumance)

TRANSHUMANȚĂ ~e f. Migrație periodică a păstorilor cu turmele de oi, vara la munte și iarna la șes, în vederea asigurării pășunatului. [G.-D. transhumanței] /<fr. transhumance

transhumanță f. trecerea ciobanilor cu vitele primăvara, dela câmp la munte, pentru pășunat, iar toamna, dela munte la câmp, spre a scăpa de asprimea iernii (= fr. transhumance): mocani ardeleni, aflători prin Ialomița și Dobrogea, datorează transhumantei prezența lor în aceste locuri.

*transhuméz v. intr. (fr. transhumer, d. sp. trashumar, d. tras, lat. trans, dincolo, și humus, pămînt. V. înhumez). Emigrez temporar cu turmele de la șes la munte și înapoĭ.

transhumanță (desp. trans-hu-) s. f., g.-d. art. transhumanței; pl. transhumanțe

transhumanță (trans-hu-) s. f., g.-d. art. transhumanței; pl. transhumanțe

transhumanță s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transhumanței; pl. transhumanțe

transhumanță