TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRAI ~iuri n. 1) Totalitate a condițiilor materiale și culturale de viață ale oamenilor. ◊ A nu mai avea ~ a se afla în condiții de oprimare morală sau psihică insuportabilă. 2) Existență umană; viață. Nivel de ~. 3) Viață bună. ◊ A se pune pe ~ a începe o viață bogată, plină de plăceri. 4) Viață în comun; conviețuire. [Monosilabic] /v. a trăi
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRAI s. 1. viață, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viață, viețuire, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ul lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existență, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ul lui se scurgea în liniște.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistență.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trai s. n.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink