TORÉNT, torente, s. n. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios pe povârnișurile munților sau ale dealurilor, având o mare forță de eroziune; puhoi, șuvoi. [Pl. și: torenți] – Din fr. torrent.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TORÉNT s.n. Apă de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor; puhoi, șuvoi. ♦ Formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale. ♦ (Fig.) Șuvoi, șiroi, năvală. ♦ În torent = din belșug. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TORÉNT s. 1. puhoi, șuvoi, (pop.) noian, zăpor, (înv. și reg.) năboi, (reg.) șușoi, (prin Dobr. și Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, râu, șiroi, șuvoi. (~ de vin.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

torént s. n./s. m., pl. torénte/torénți
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink