TONOGRAFIE s. f. procedeu tonometric de înregistrare grafică a tensiunii intraoculare. (< tonograf + -ie)

tonografie s. f., g.-d. art. tonografiei

TONO- „tensiune, pulsație, presiune, întindere”. ◊ gr. tonos „întindere, încordare” > fr. tono-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tono-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tonometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tonometric de înregistrare grafică a tensiunii intraoculare; ~liză (v. -liză), s. f., alterare a celulelor, determinată de variațiile osmotice ale mediului în care acestea se află; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Determinare a presiunii de vapori aparținînd unei soluții. 2. Măsurare a tensiunii arteriale, venoase sau oculare. 3. Procedeu utilizat la măsurarea presiunilor de vapori ai soluțiilor diluate ale unor substanțe nevolatile; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină presiunea sau tensiunea sîngelui; ~plast (v. -plast), s. n., membrană care desparte citoplasma de o vacuolă celulară; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care măsoară presiunea arterei centrale a retinei; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare oftalmoscopică a pulsațiilor arteriale retiniene; ~taxie (v. -taxie), s. f., sensibilitate a vegetalelor la variațiile osmotice, ca reacție la schimbarea mediului înconjurător; ~trop (v. -trop), adj., relativ la tonusul muscular.