4 definiții pentru tolocănit
Explicative DEX
tolocăni [At: CIHAC II, 418 / V: (reg) ~lăc~, ~coni, ~logă~, toroc~ / Pzi: ~nesc / E: fo] (Reg) 1 vi A ciocăni (2). 2 vi (Pex) A face mult zgomot. 3 vi A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni1 (4). 4 vi A bombăni (2). 5 vt A bate la cap pe cineva Si: a cicăli. 6 vt A certa (1).
A TOLOCĂNI ~esc pop. 1. tranz. A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a bate la cap; a sâcâi. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trancăni; a flecări; a pălăvrăgi. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
tolocăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolocănesc, imperf. 3 sg. tolocănea; conj. prez. 3 sg. și pl. tolocănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TOLOCĂNI vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, cicăli, dăscăli, dojeni, flecări, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra, pălăvrăgi, plictisi, sâcâi, sporovăi, trăncăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
tolocăni, tolocănescverb
-
- Ogoiți-vă; ce tolocăniți băiatul; cu tatăl său aveți ce-aveți, iar nu cu dînsul. CREANGĂ, A. 55. DLRLC
- Mare luptă avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153. DLRLC
-
-
- Numai gura lui se aude în toate părțile. Hojma tolocănește pentru nemica toată, curat ca un nebun. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.