5 definiții pentru tăiuș
Explicative DEX
tăiuș [At: CREANGĂ, P. 231 / V: (reg) ti~ / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: tăia + -uș cf tăiș] 1 sn (Pop) Tăiș (1). 2 sm (Reg) Par ascuțit la un capăt, folosit în îngrădituri. 3 sn (Reg) Tăietor (12).
tăiuș n. tăiș; ia-ți tăiușul de plăsele AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiuș2 sn vz tăiuș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
TĂIUȘ s. v. ascuțiș, butuc, lamă, limbă, tăietor, tăiș, trunchi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăiuș s. v. ASCUȚIȘ. BUTUC. LAMĂ. LIMBĂ. TĂIETOR. TĂIȘ. TRUNCHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tăiuș
tăiuș substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)