SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei; p. ext. practică superstițioasă. – Din fr. superstition, lat. superstitio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERSTÍȚIE ~i f. 1) Credință primitivă în forțe supranaturale. 2) la pl. Ansamblu de astfel de credințe. 3) Comportament bazat pe credința în forțe supranaturale. 4) Credință în semne prevestitoare. [G.-D. superstiției; Sil. -per-sti-ți-e] /<lat. superstitio, ~onis. fr. superstition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERSTÍȚIE s.f. Prejudecată determinată de credința că toate cele care se întâmplă în natură și în societate sunt manifestarea unor forțe supranaturale sau că anumite întâmplări sunt prevestiri ale viitorului; (p. ext.) practică superstițioasă. [Gen. -iei. / cf. fr. superstition, lat. superstitio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERSTÍȚIE s. f. credință primitivă, bazată pe rămășițe ale animismului și magiei, în spirite bune sau rele, miracole, farmece și vrăji, în semne prevestitoare, numere fatidice etc. (< fr. superstition, lat. superstitio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERSTÍȚIE s. (livr.) eres. (A crede în ~ii)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

superstíție s. f. (sil. -ți-e), art. superstíția (sil. -ți-a), g.-d. art. superstíției; pl. superstíții, art. superstíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink