SUPERFLÚU, -UĂ, superflui, -ue, adj. Care este de prisos, inutil. [Acc. și: supérfluu. – Pr.: -flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFLÚU ~ă (~i, ~e) Care nu are o funcție specială; care nu servește la nimic. [Sil. -per-flu-u; Acc. și supérfluu] /<lat. superfluus, fr. superflu
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFLÚU, -ÚĂ adj. Care este de prisos, care depășește necesarul; inutil. [Pron. -flu-u. / cf. fr. superflu, lat. superfluus].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPÉRFLUU/SUPERFLÚU, -UĂ adj. de prisos; inutil. (< fr. superflu, lat. superfluus)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERFLÚU adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, nenecesar, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

supérfluu/superflúu adj. m. (sil. -flu-u), pl. supérflui/superflúi (sil. -flui); f. sg. supérfluă/superflúă (sil. flu-ă), pl. supérflue/superflúe (sil. -flu-e)
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink