SUPERARBÍTRU, superarbitri, s. m. Persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru. – Super- + arbitru (după fr. surarbitre).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERARBÍTRU s.m. Supraarbitru. [< germ. Superarbitrium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERARBÍTRU s. m. supraarbitru. (< germ. Superarbitrium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUPERARBÍTRU s. v. supraarbitru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

superarbítru s. m. (sil. mf. -per-) arbitru
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink