substantiv, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, ȚIG. 88^V/22 / V: (înv) sost~ sn, a, ~ă sf, sups~ smn, sus~ sm / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm, ~i, ~e a / E: lat substantivum, fr substantif; sostantiv < it sostantivo] 1 sn Parte de vorbire care denumește ființe, lucruri, acțiuni, fenomene, însușiri, stări, caracterizată printr-o flexiune numită declinare Si: nume, (îvr) substarnic. 2 a (Chm; îs) Colorant ~ Colorant care se fixează direct pe fibra textilă, fără intermediul unui mordant. 3 a Privitor la substanță (1). 4 a (Rar) Care exprimă substanță (2).

SUBSTANTIV¹, substantivi, adj. m. (Numai în expr.) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților, într-o baie neutră sau slab alcalină.

SUBSTANTIV², substantivi, adj. m. (În expr.) Colorant substantiv = Colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților. – Fr. substantif (lat. lit. substantivus).

SUBSTANTIV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanților. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif].

SUBSTANTIV I. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanților. (< fr. substantif, lat. substantivum)

*substantív, -ă adj. (lat. substantivus). Fil. Care exprimă substanța. Gram. Verbu substantiv, verbu a fi. S.n., pl. e (lat. substantivum, subînț. nomen, nume). Cuvînt care arată o ființă saŭ un lucru. V. verb.

substantiv¹ adj. m. (colorant ~), pl. substantivi

substantiv¹ adj. m., pl. substantivi

substantiv adj. m., pl. substantivi