7 definiții pentru storcitor
Explicative DEX
STORCITOR, -OARE, storcitori, -oare, adj. (Reg., adesea substantivat) Care stoarce, care servește la stors. – Storci + suf. -tor.
storcitor, ~oare [At: I. IONESCU, M. 340 / Pl: ~i, ~oare / E: storci + -tor] 1 sf (Reg) Storcătoare (1). 2 a (Mol; Mun; d. plante; îoc fertilizator) Care epuizează substanțele nutritive din pământ Si: storcător (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STORCITOR, -OARE, storcitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care stoarce, care servește la stors. – Storci + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
STORCITOR, -OARE, storcitori, -oare, adj. (Regional) Care stoarce, care secătuiește. Ideea de a vrîsta plantele storcitoare cu cele fertilizatoare. I. IONESCU, M. 340.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
storcitor (reg.) adj. m., pl. storcitori; f. sg. și pl. storcitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
storcitor (reg.) adj. m., pl. storcitori; f. sg. și pl. storcitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
storcitor adj. m., pl. storcitori; f. sg. și pl. storcitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
storcitor, storcitoareadjectiv
- 1. Care stoarce, care servește la stors. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ideea de a vrîsta plantele storcitoare cu cele fertilizatoare. I. IONESCU, M. 340. DLRLC
-
etimologie:
- Storci + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.