stimulare sf [At: NEGULICI / Pl: ~lări / E: stimula] 1 Creștere a intensității, a energiei, a randamentului dat unei acțiuni Si: activare (2), dinamizare, impulsionare, intensificare, îmboldire. 2 Avânt dat unei acțiuni Si: activare (1), dinamizare, impulsionare, intensificare, îmboldire. 3 (Pex) Încurajare a cuiva într-o acțiune Si: îmbărbătare, încurajare, îndemnare, însuflețire, susținere, (înv) semețire. 4 Mărire a activității unor organe anatomice, a unor funcții organice etc. Si: activare (1), excitare (6), excitație (2), (rar) stimulație, (pop) ațâțare (10).

STIMULARE, stimulări, s. f. Acțiunea de a stimula; îndemn, îmbărbătare, însuflețire. O critică cu un caracter obiectiv, tovărășesc, principial, profund și care merge la rădăcina greșelii, capătă un caracter pozitiv de stimulare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 5/5.

STIMULARE s.f. Acțiunea de a stimula și rezultatul ei; îndemnare, activare, impuls. [< stimula].

stimulare s. f., g.-d. art. stimulării; pl. stimulări

stimulare s. f., g.-d. art. stimulării; pl. stimulări

stimulare s. f., g.-d. art. stimulării; pl. stimulări

STIMULARE s. 1. v. activare. 2. v. activare. 3. v. îmboldire.

STIMULARE s. 1. (FIZIOL.) activare, excitare, excitație, (rar) stimulație, (pop.) ațîțare. (~ unei funcții, a unui organ.) 2. activare, dinamizare, intensificare, înviorare. (~ unui proces.) 3. impulsionare, îmboldire, (rar) stimulație. (~ activității culturale de masă.)