7 definiții pentru sonat (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sonat, ~ă smf, a [At: DN2 / Pl: ~ați, ~e / E: it sonato] (Fam; prt) 1-2 (Om) nebun.
SONAT, -Ă adj., s.m. și f. (Peior.) (Om) trăsnit, țicnit; prost. [< it. sonato].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SONAT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (om) trăsnit, zăpăcit. (< it. sonato)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sonat, -ă adj. (lb. vorbită) Zăpăcit, trăsnit ◊ „Fata asta este cam sonată.” (din it. sonato; cf. fr. sonné; Th. Hristea în R.lit. 25 X 79 p. 8; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SONAT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sonat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
sonat, -ă, sonați, -te s. m., s. f., adj. nebun, smintit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sonat, sonatăadjectiv sonat, sonațisubstantiv masculin sonată, sonatesubstantiv feminin
etimologie:
- sonato DN