6 definiții pentru sloată
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sloată f. ploaie amestecată cu zăpadă. [Serb. SLOTA, ploaie măruntă (din slav. SLOTA, iarnă)].
sloátă (oa dift.) f., pl. e (sîrb. slota, lapoviță; rus. slotá, d. vsl. slota, iarnă). Mold. nord. Lapoviță saŭ chear ploaĭe. Munt. est. Zloată, pămînt umed argilos și văros.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sloată, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sloată (-te), s. f. – Fulguială, ploaie măruntă amestecată cu zăpadă. – Var. zloată. Mr. sloată. Sl. slota (Tiktin), cf. ngr. σλότα. – Der. slotos, adj. (umed).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sloată, sloate, s.f. – (reg.) Fulguială, lapoviță; fleșteriță. – Din srb. slota „ploaie măruntă, lapoviță” (Șăineanu, Scriban) < sl. slota „iarnă”; cf. zloată (< vsl. slota) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sloată, -e, s.f. – Fulguială, lapoviță; fleșteriță. – Din sl. slota (Titkin, cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||