silfidă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~de / E: fr sylphide] 1 Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia popoarelor celtice și germanice, reprezentate printr-un duh aerian feminin, ușor și agil, care întruchipa împreună cu silful elementul aerului. 2 (Fig) Femeie tânără, suplă, grațioasă. 3 (Lpl) Familie de insecte coleoptere cu mirosul foarte dezvoltat, a căror larve se hrănesc cu cadavre și care provoacă pagube în culturi (Sylphidae). 4 Insectă care face parte din familia silfidelor (3).

SILFIDĂ, silfide, s. f. 1. (În mitologia popoarelor celtice și germanice) Personaj închipuit ca o femeie, care întruchipa (împreună cu silful) elementul aerului. Ce talie de silfidă!... parcă-i o floare îndoită de suflul aurorei. ALECSANDRI, T. 282. 2. (La pl.) Insecte din ordinul coleopterelor, cu numeroase specii, care se hrănesc cu cadavre.

SILFIDĂ s.f. 1. Silfă, înfățișată cu un corp zvelt și cu aripi străvezii. ♦ (Fig.) Femeie zveltă, grațioasă. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu numeroase specii, care au mirosul foarte dezvoltat și se hrănesc cu cadavre; (la sg.) insectă din această familie. [< fr. sylphide(s)].

SILFIDĂ s. f. 1. (mit. germ.) silfă, înfățișată cu un corp zvelt și aripi străvezii. 2. (fig.) femeie zveltă, grațioasă. 3. (pl.) familie de insecte coleoptere cu numeroase specii, ale căror larve se hrănesc cu cadavre sau cu leguminoase. (< fr. sylphide/s/)

SILFIDĂ ~e f. 1) la pl. Familie de insecte coleoptere ale căror larve se hrănesc cu cadavre sau cu plante leguminoase. 2) Insectă din această familie. /<fr. sylphide

silfidă f. 1. spirit femeiesc de aer; 2. fig. femeie tânără, grațioasă și sveltă.

*silfídă f., pl. e (fr. sylphide, d. sylphe, silf). Zînă celtică saŭ germanică. Fig. Femeĭe grațioasă și zveltă.

silfidă s. f., g.-d. art. silfidei; pl. silfide

silfidă s. f., g.-d. art. silfidei; pl. silfide

silfidă s. f., g.-d. art. silfidei; pl. silfide

SILFIDĂ s. (MITOL.) (rar) silfă.

SILFIDĂ s. (MITOL.) (rar) silfă.