SECȚIONÁ, secționéz, vb. I. Tranz. A face o tăietură, a împărți în secțiuni; a tăia, a divide. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sectionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SECȚIONÁ ~éz tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în secțiuni. 2) A despica printr-o secțiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. sectionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) împărți în fragmente, a (se) tăia, a (se) divide. [Pron. -ți-o-. / < fr. sectionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECȚIONÁ vb. tr. a împărți în fragmente, a tăia, a divide. (< fr. sectioner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SECȚIONÁ vb. v. împărți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. secționéz, 3 sg. și pl. secționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink