2 definiții pentru scobâlțire
Explicative DEX
SCOBÎLȚI, scobîlțesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A aluneca, a cădea; a se clătina. – Onomatopee.
Arhaisme și regionalisme
scobâlți, scobâlțesc, vb. IV (reg.) a aluneca, a cădea; a se clătina.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scobâlțire
scobâlțire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scobâlți, scobâlțescverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.