5 definiții pentru runculeț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
runculeț sn [At: (a. 1801) ȘTEFANELLI, D. C. 292 / Pl: ~e / E: runc1 + -uleț] 1-2 (Reg; șhp) Runc1 (1) (mai mic).
runculéț n., pl. e. Runc mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
runculeț s. n., pl. runculețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
runculeț s. n., pl. runculețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
runculeț s. n., pl. runculețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: runculeț
runculeț substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)