REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A REZERVÁ rezérv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reține. ◊ A-și ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a ... 2) fig. (despre soartă, providență etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVÁ vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezérv. / < fr. réserver, lat. reservare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVÁ vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVÁ vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rând.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotărí, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezervá vb., ind. prez. 1 sg. rezérv, 3 sg. și pl. rezérvă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink