12 definiții pentru revocare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVOCARE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.

REVOCARE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.

revocare sf [At: CADE / Pl: ~cări / E: revoca1] 1 Retragere de către alegători a mandatului dat unei persoane pentru a-i reprezenta Si: (iuz) revocație (1). 2-3 Retractare (1-2).

REVOCARE, revocări, s. f. Acțiunea de a revoca. Dreptul de revocare a deputaților reprezintă unul dintre cele mai importante principii ale democrației noastre.

REVOCARE s.f. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, retragere, contramandare; revocație. [< revoca].

REVOCARE ~ări f. 1) v. A REVOCA. 2) Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane. /v. a revoca

revocare f. acțiunea de a revoca și actul prin care se revocă.

*revocațiúne f. (lat. revocatio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a revoca. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revocare s. f., g.-d. art. revocării; pl. revocări

revocare s. f., g.-d. art. revocării; pl. revocări

revocare s. f., g.-d. art. revocării; pl. revocări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVOCARE s. anulare, contramandare, (înv.) revocație. (~ unui ordin.)

REVOCARE s. anulare, contramandare, (înv.) revocație. (~ unui ordin.)

Intrare: revocare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revocare
  • revocarea
plural
  • revocări
  • revocările
genitiv-dativ singular
  • revocări
  • revocării
plural
  • revocări
  • revocărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revocare, revocărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dreptul de revocare a deputaților reprezintă unul dintre cele mai importante principii ale democrației noastre. DLRLC
  • 2. științe juridice Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. DEX '09 DEX '98
  • 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. DEX '98 DEX '09
    • 3.1. Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi revoca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.