10 definiții pentru refulare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REFULARE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.
REFULARE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
refulare sf [At: VLASIU, D. 294 / Pl: ~lări / E: refula] 1 Respingere din domeniul conștientului în subconștient a unei imagini, dorințe, idei etc. 2 Deplasare a unui fluid într-o conductă sau într-un recipient prin împingerea cu ajutorul unei pompe. 3 Prelucrare la cald sau la rece a unor piese metalice prin batere cu ciocanul sau prin presare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REFULARE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFULARE s.f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei; respingere; înăbușire. ♦ (Tehn.) Operație de prelucrare la cald sau la rece a pieselor de metal, prin care se măresc unele dimensiuni transversale ale lor. [< refula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFULARE s. f. acțiunea de a refula; respingere; înăbușire. ◊ (psihan.) act psihic prin care eul se apără în mod inconștient de dorințele, ideile etc. care contrazic convingerile sau normele morale. (< refula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
refulare s. f., g.-d. art. refulării; pl. refulări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
refulare s. f., g.-d. art. refulării; pl. refulări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
refulare s. f., g.-d. art. refulării; pl. refulări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REFULARE s. v. îndesare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
REFULÁRE (< fr.) s. f. Acțiunea de a refula. ♦ (În paihanaliză, la S. Freud) Noțiune desemnând mecanismul inconștient de apărare a eului prin care conținuturile psihice inacceptabile sunt reprimate, menținute în afara conștiinței. În refularea primală sunt blocate impulsurile inconștiente, instinctuale; în refularea primară sunt blocate informațiile anxiogene intrate deja în conștiință; în refularea secundară sunt blocate conținuturile rămase în conștiință în urma refulării primare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
refulare, refulărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: respingere înăbușire
- 1.1. Operație de prelucrare la cald sau la rece a pieselor de metal, prin care se măresc unele dimensiuni transversale ale lor. DN
- 1.2. Act psihic prin care eul se apără în mod inconștient de dorințele, ideile etc. care contrazic convingerile sau normele morale. MDN '00
-
etimologie:
- refula DEX '09 DEX '98 DN