opțiuni
  • info

12 definiții pentru reconciliere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

reconciliere sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 50 / P: ~li-e~ / V: ~iare / Pl: ~ri / E: reconcilia] 1 Punere de acord. 2 Împăcare.

RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord; înțelegere, împăcare. Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61.

RECONCILIERE s.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron. -li-e-. / < reconcilia].

reconciliare sf vz reconciliere

reconciliare f. împăcare.

*reconciliațiúne f. (lat. re-conciliatio, -ónis). Împăcare: reconciliațiunea a doĭ amicĭ certațĭ. – Și -áție, dar ob. -iére.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reconciliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. reconcilierii; pl. reconcilieri

reconciliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconcilierii; pl. reconcilieri

reconciliere s. f. conciliere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECONCILIERE s. v. împăcare.

reconciliere s. v. ÎMPĂCARE.

Intrare: reconciliere
reconciliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reconciliere
  • reconcilierea
plural
  • reconcilieri
  • reconcilierile
genitiv-dativ singular
  • reconcilieri
  • reconcilierii
plural
  • reconcilieri
  • reconcilierilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reconciliere, reconcilierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împăcare înțelegere
    • format_quote Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61. DLRLC
etimologie:
  • vezi reconcilia DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.